interviu cu Michel CHODKIEWICZ Michel Chodkiewicz, director general al Editurii Seuil pînă în 1989, este director de studii la École des Hautes Études en Sciences Sociales, Paris, specialist eminent în sufism şi mai cu seamă în Ibn Arabî (1155-1240), a cărui doctrină o studiază, o expune, o interpretează de cîteva decenii. Printre cărţile publicate: Le Sceau des Saints, prophétie et sainteté dans la doctrine d'Ibn 'Arabi (Paris, Gallimard, 1986); Les Illuminations de la Mecque, texte alese din Futuhat Makkiya de Ibn Arabî (ediţie critică, în colaborare cu W. Chittick, C. Chodkiewicz, D. Gril şi J. Morris, Paris, Sindbad, 1988); Un océan sans rivage, Ibn 'Arabi, le Livre et la Loi (Paris, Seuil, 1992). Michel Chodkiewicz a avut amabilitatea să îmi răspundă la cîteva întrebări legate de poziţia sufismului faţă de fundamentalismul musulman.

Coranul (5, 48) declară legitimă pluralitatea căilor spre Dumnezeu. Islamul a cunoscut, în istoria sa, perioade de remarcabilă convivialitate cu alte comunităţi religioase şi fertile schimburi culturale, spirituale cu alte tradiţii. Există voci care să reacţioneze, din interiorul lumii musulmane, împotriva ideologiei islamiste actuale, a extremismului şi agresivităţii ei faţă de celelalte culturi şi religii, voci care să judece această ideologie tocmai în numele religiei, cu autoritatea propriei tradiţii? Umma, comunitatea musulmană, e constituită din fiinţe umane, adică din păcătoşi. Ea este deci semper deformata, semper reformanda. Dar, fără a-i idealiza trecutul, aşa cum o anume apologetică naivă tinde să o facă (mă gîndesc de pildă la mitul unei "vîrste de aur andaluze"), este incontestabil că, din punct de vedere istoric, umma a fost mai ospitalieră decît alte comunităţi faţă de diversitatea confesională: "oamenii Cărţii", evrei şi creştini, aveau desigur un statut de minorităţi - de altfel rareori aplicat cu rigoare