A pornit cumva guvernul Nastase o cruciada impotriva marilor rau-platnici?! Tocmai guvernul care, nelasandu-se mai prejos decat cele anterioare, parca a vrut sa faca dovada ca nu tine la altcineva mai mult decat la rau-platnici?! Caci, de la venirea la carma, actualul executiv a urmarit sistematic iertarea marilor datornici, inventand in acest sens tot felul de absurditati, de la legiferarea esalonarilor la influxuri de bani de la buget pentru plata de catre datornici a obligatiilor lor istorice chiar la buget!
Nu este insa cumva vorba de vreo cruciada. S-a intamplat altceva! In controversatele negocieri ale Romaniei cu Uniunea Europeana in problemele concurentei si ale ajutorului de stat a aparut nevoia supunerii spre studiu Comisiei de la Bruxelles si a esalonarilor, asa cum erau reglementate acestea de Ordonanta 40/2002, cu scopul unui verdict clar: este sau nu vorba de un ajutor de stat?! Aceasta, avand in vedere ca ajutorul de stat este interzis de normele Uniunii Europene, fiind acceptat doar cu titlu exceptional si numai o data la zece ani, in legatura cu restructurarea sau reabilitarea unei companii. Comisia nu a fost in masura sa ofere imediat un raspuns transant, caci institutia pasuirii la plata exista si in alte sisteme fiscale, aplicandu-se in cazuri bine definite pentru conditii speciale.
Aparent, nici in Romania esalonarile nu constituie un ajutor de stat, in masura in care neachitarea integrala si la timp este sanctionata cu o crestere a costului platii prin majorari si penalizari de intarziere. In realitate insa, problema este alta. Majorarile si penalizarile de intarziere sunt niste fictiuni, intrucat cei ce nu achita darile de baza nu platesc nici penalizarile si majorarile de intarziere si isi mai si rad de fraierii care le platesc. Problema nereglementata o reprezinta, de fapt, timpul cat tine pasuirea si ce se intampla dupa exp
