Bugetul statului nu are dreptul sa renunte la nici un leu din banii care i se cuvin. Acesta este un principiu fiscal enuntat, ori de cate ori au ocazia, de catre oficialii Ministerului de Finante. Bugetul statului nu are dreptul sa renunte la nici un leu din banii care i se cuvin. Acesta este un principiu fiscal enuntat, ori de cate ori au ocazia, de catre oficialii Ministerului de Finante. Principiul este cat se poate de corect: daca i-ar ierta pe cei care nu-si platesc datoriile, bugetul n-ar mai avea suficienti bani pentru sanatate, invatamant si investitii care sa genereze locuri de munca. In plus, fara a mai pune la socoteala faptul ca cei care isi platesc constiincios darile catre stat cad de fraieri in fata smecherilor, bugetul trebuie sa faca rost de bani din alta parte: din marirea taxelor si impozitelor platite de catre fiecare dintre noi in contul datoriilor altora. Prin mai 2001, premierul Adrian Nastase tuna si fulgera impotriva stergerilor de datorii si a reesalonarilor, argumentand atunci ca acestea "incurajeaza blocajul financiar si coruptia" si ca "au ajuns o forma mascata de a oferi unor prieteni politici credite cu dobanda zero". Afirmatiile premierului erau corecte, insa ele au fost folosite mai degraba pentru a infiera practicile guvernarii anterioare, care i-a "miluit" pe toti clientii sai cu iertari de datorii, fara a tine cont de vreo regula. Ca totul nu a fost decat o umflare a muschilor in fata oglinzii a iesit foarte repede la iveala. Cateva luni mai tarziu, printr-un act normativ aprobat pe sest, Guvernul Nastase a procedat la fel ca predecesorii sai: SN "Tutunul Romanesc" (SNTR), controlata de omul de afaceri Ioan Niculaie, a fost blagoslovita, printr-o lege speciala (!), cu scutiri si esalonari pentru aproximativ 3.000 miliarde lei. Criticile care i s-au adus atunci Guvernului Nastase nu difereau deloc de cele aduse Guvernului Radu Vasil