- Diverse - nr. 22 / 3 Februarie, 2004 Mi-am facut mama sa planga. In anul acesta am refuzat sarmalele, racitura, prajiturile si mi-am petrecut Craciunul in Iordania. Stiu ce ganditi. Tara arde si.... Si aveti dreptate. Tara arde, nenorociri, saracie, someri, s-a scumpit benzina, n-a venit chenzina. Ce idee pe mine sa merg in Iordania. Atata risipa, cand puteam sa vin acasa, sa mananc sarmale, sa ascult ultimul album al lui BUG Mafia (l-ati auzit?), sa impodobesc bradul si sa-l ascult pe nea Nelu la TV... Nu v-am convins. Stiu. N-am reusit sa o conving nici pe mama, dar, din fericire pentru mine, nici nu mai trebuie. Suna egoist, ei, ce sa-i faci, odata si odata tot trebuie sa ne vedem de caprele noastre si sa le lasam pe ale vecinului in pace. Dar voiam sa va spun ceva despre Iordania si m-am luat cu vorba. Am facut in Iordania tot ce face un turist care n-are mult timp si nici destui bani la dispozitie - i-am ascultat pe altii povestind despre tara lor. La un moment dat, am tresarit si l-am intrerupt pe ghid. Vrei sa spui ca Moise a umblat patruzeci de ani prin desert pana a ajuns in Tara Sfanta? Venea din Egipt si mergea in Israel.... Pai sunt doar cateva sute de kilometri. Patruzeci de ani? Omul avea dreptate si eu stiam ca avea. Moise s-a plimbat prin desert patruzeci de ani pana i-a aratat Dumnezeu tara promisa, ca apoi sa moara. Prin '90, din ecranul televizorului un mosulet ne spunea ca ne trebuie douazeci de ani ca sa invatam ce este democratia. Au trecut paisprezece si tot nu putem spune ca am ajuns pe taramul fagaduit, unii zic ca nu suntem nici macar aproape. Si, deodata, cei patruzeci de ani suna, nu stiu cum sa spun, suna normal. Nu vreau a intra in dispute teologice. Stiu si eu ca cei patruzeci de ani pot fi simbolici, pentru a arata suferinta si sarguinta pe care trebuie sa o depui pentru a ajunge la perfectiune, am insa o alta interpretare asu