- Social - nr. 22 / 3 Februarie, 2004 Omilii la Muntele Athos Firul Ariadnei in calatoria spre Muntele Athos este infrangerea Minotaurului; fiinta calatoare (homo viator), rascolita in navala transcendentalului (ce greu e sa te mistui in Fiinta, spunea Emil Cioran) se despovareaza de ispita , patrunzand in scenografia cerului; caci cerul este, aici, criteriul evaluator al binecunoscutului si necunoscutului . De data aceasta, Muntele Athos nu mai e visul , simbolul de dincolo de orice realitate, ci , in relatii de semnificatie cu "lumina din lumina" sau "Dumnezeul adevarat din Dumnezeu adevarat" , devine "Muntele Athos din Muntele Athos". Astfel se poate rezuma jurnalul de calatorie la Muntele Athos al lui Nicolae Baciut, o carte scrisa la "cald" , sub patrafirul unde spovedania iese din infloriturile stilistice (notatiile lapidare pe care si le imputa autorul sunt justificate ), pentru a fi linia de cursivitate si de reverberatie intr-o experienta unica. Autorul jurnalului (sau al documentarului?) este mai mult decat cronicarul unui pelerinaj. Intr-o "carte de stari" , visul premergator isi estompeaza febrilitatea unduirii, ca apoi sa irumpa , Muntele Sfant din evaziunile gandului si cel din realitate unindu-se , coexistand in numele unui timp deasupra celui fizic; numit de autor al "indepartarii si linistii". Nicole Baciut filtreaza locurile fara de egal ale Athosului , unicitatea spirituala a acestora , in arderea interioara a unei initieri fundamentale, vegheate cu buna stiinta de inocenta si smerenia care duc spre un Munte Athos al eului ca spre o opera aperta; caci pelerinul constata , cu uimire, ca abia a reusit sa ridice valul de pe Muntele Sfant, ca acesta "are multe sa-mi spuna, eu am mai multe sa-l intreb." Pelerinul este scriitorul, mireanul, laicul, dar cu privilegiul de a avea la stanga si la dreapta lui teologi ai Albei _Iulii, al caror glas e di