A venit de mult vremea pentru o dezbatere atenta cu privire la atitudinea Uniunii Europene fata de Romania si la masura in care aceasta ar putea constitui o sursa de probleme care sa impiedice refacerea tarii sau poate chiar sa submineze democratia. Am sperat sa impulsionez o astfel de dezbatere prin articolul publicat in Evenimentul zilei pe 8 noiembrie. Ma bucur, prin urmare, ca Gabriel Andreescu s-a pronuntat cu energie in apararea UE in articolul sau din Nr. 197 al Observatorului cultural.

In articolul cu pricina, Gabriel Andreescu incearca sa respinga perspectiva sustinuta de mine, conform careia UE s-a aratat lipsita de imaginatie si chiar nenecesar de brutala in atitudinea sa fata de Romania. El ne reaminteste de initiativele de la Bruxelles ce au intarit relatiile interetnice si crede ca as fi prizonierul unui euroscepticism radical.

Dimpotriva, sint un sustinator al conceptului Europei unite si nu am probleme de natura intelectuala sau emotionala atunci cind vine vorba de o Europa federala. Dar sint convins ca Statele Unite ale Europei nu trebuie create indiferent de pretul pe care acest proces il presupune.

M-am lasat greu convins ca UE este incapabila sa implineasca obiectivele fundamentale ale arhitectilor sai, Jean Monnet si Robert Schumann. Institutiile sale se arata greoaie si adesea ineficiente. Deciziile se iau „de la distanta, in secret, sint greu inteligibile si nu se asuma responsabilitatile pe care acestea le implica“1. Statele mari le incalca dupa cum cred de cuviinta, in timp ce anumite interese speciale si grupurile de lobby prospera pe seama cetatenilor obisnuiti. Consiliul de Ministri se intruneste in secret si elaboreaza legi pentru cei 15 membri actuali, in conditiile in care nici un parlament (si in mod sigur nu Parlamentul European) nu le poate respinge. Nu e de mirare ca institutiile multi-stratificate al