"Cazurile speciale" au fost reprezentate de adoptarea a peste 1.500 de copii in cei doi ani de cand a fost instalat moratoriul, dintre care peste 100 in Italia in ultimul timp. Iar aceasta imensa exceptie (cati copii ar fi fost "exportati" fara moratoriu - 3.000, 10.000?) nu numai ca nu a fost explicata corespunzator, dar a fost si trecuta sub tacere: guvernul a preferat sa se ascunda, in loc sa comunice din timp d-nei Nicholson - raportorul special pentru Romania al Parlamentului European - motivele pentru care se vedea obligat sa dea curs unor atat de numeroase cereri mai vechi de adoptie. In felul acesta s-a creat suspiciunea - evident, pentru persoane care sunt lipsite de "sentimentul romanesc al exceptiei" - ca guvernul a jucat dublu si ca si-a incalcat angajamentele internationale. Explicatia sugerata de d-l Nastase: ar exista "interese politice" oculte in spatele actiunii celor doi euro-parlamentari (Ooslander apartine grupului conservator, iar baroneasa - celui liberal) nu e neaparat falsa, in sine, ci nelalocul ei: daca guvernul roman era constient ca exista astfel de interese, pentru ce nu a luat din timp masuri: de exemplu, de ce nu a fost elaborata si votata legea mult-promisa asupra adoptiilor internationale? Doi ani de zile nu au fost deajuns? Si apoi, de ce "operatiunea exceptia" a fost ascunsa, trecuta sub tacere?

In fapt, totul indica, in cel mai bun caz, o grava neglijenta care poate dauna mult intereselor nationale in perspectiva integrarii. Probabil ca amendamentul celor doi euro-parlamentari care cere suspendarea negocierilor de aderare ale UE cu Romania nu va fi acceptat si e bine sa nu fie acceptat. In fond, daca exista o sansa de ameliorare a calitatii guvernarii si a justitiei, tocmai integrarea o poate furniza. Dar nu putem sa nu ne impiedicam sa credem ca guvernul ar merita totusi o pedeapsa.

Dincolo de toate insa, scandal