In acest timp, Romania era incet-incet acoperita de zapada. Manifestarile de simpatie si lansarile electorale nu au avut succes. Plecat la Iasi pentru a irosi mai multe miliarde la serbarea Unirii, Ion Iliescu a facut cale-intoarsa la Bucuresti, infrant de viscol. Mai tenace, Stolojan s-a luptat cu nametii, ajungand pana la urma, foarte satisfacut, in capitala Moldovei, dar a abandonat proiectul pentru care sosise, de fapt, acolo: lansarea candidaturii sale la presedintie a fost amanata pentru o vreme mai buna, asa cum a declarat seful filialei PNL Neamt, Gheorghe Stefan, mai cunoscut - inclusiv de catre liberali - sub numele Pinalti, cu care il alinta tribunele de fotbal.
Intr-un mod curios, atmosfera tipica preliminariilor electorale americane si-a gasit loc si la... Cimitirul Ghencea. Acolo, nostalgicii lui Ceausescu, reuniti ca in fiecare an de 26 ianuarie, s-au impartit in mai multe tabere, intr-o adevarata dezbatere electorala: potrivit Cotidianului din 27 ianuarie, unii ii propuneau lui Iliescu sa preia fraiele Partidului Muncitoresc Roman, in vreme ce altii au fost de parere ca Vadim Tudor este cel mai bun presedinte pentru Romania de azi. Obsedat, ca si Berlusconi (!), mai degraba de erorile adversarilor din ultimii zece ani, decat de propria prestatie politica, Ion Iliescu a tinut, tot pe 26 ianuarie, sa evoce in culori sumbre dusmanii social-democratiei: acestia ar fi conservatorii si liberalii postcomunisti, care ar fi blocat, in opinia presedintelui, schimbarea Romaniei, imbratisand viziuni interbelice, dar si... comuniste. In treacat fie zis, Ion Iliescu a tinut acest discurs dupa ce i s-a decernat un nou doctorat honoris causa. De fapt, in ultimii doi ani, deviza lui Iliescu pare a fi devenit: "mai multe doctorate decat mandate!". Numeroase universitati romanesti il ajuta sa implineasca acest vis.
PSD a tinut sa adauge culoarea sa spe