Publicăm un fragment din Memoriile inedite ale Luciei Demetrius, aflate în curs de apariţie în volum la Editura Albatros. Manuscrisul Memoriilor i-a fost încredinţat de Lucia Demetrius domnului Miron Dragu (Miron Bergman), critic literar şi prozator, fost component al echipei de la „Gazeta literară”, azi stabilit în Franţa. Domniei sale i se datorează păstrarea manuscrisului şi publicarea lui, inclusiv a acestui fragment în revista noastră, pentru care îi mulţumim.

Mă întorsesem deci de la Paris, unde nu putusem să stau atât cât să studiez pentru a trece doctoratul în filozofie. Încheiasem acolo romanul Tinereţe şi trimisesem în ţară articole, reportaje, interviuri pe care tata le dădea la „Rampa”. Scarlat Froda, ca şi înante de plecarea mea, nu plătea fiecare bucată în parte, ci o sumă oarecare pentru toate la un loc. Tata încasa aceşti bani şi mi-i trimitea prin Banca Naţională, convertiţi în franci. Pe vremea aceea nu era o greutate. Sumele pe care le-am primit de câteva ori erau mici, dar însemnau totuşi ceva la sărăcia mea aprigă, pe care bietul Charles o ajuta cum putea din sărăcia lui. Acasă, bineînţeles, mă aştepta multă dragoste, dar şi altă sărăcie. Ar fi nedrept s-o numesc mizerie, dar strâmtoare era. Trebuia neapărat să muncesc şi eu. A găsi un loc în învăţământ era aproape o imposibilitate. Mai bătusem doar scările Ministerului Învăţământului şi înainte de plecarea mea la Paris. Am reînceput să colaborez la „Adevărul literar”, la „Cuvântul liber” şi la „Vremea”. Din asta sigur că nu se putea trăi, că n-aş fi putut trăi dacă nu aş fi avut o familie cu care locuiam şi căreia cu sfială îi mai dădeam din cănd în cănd câteva sute de lei, ca să nu mă simt la douăzeci şi patru de ani întreţinută de un tată care muncea din greu la Casa Şcoalelor, după-masa la „Biblioteca pentru toţi”. Lucra tata chiar în Librăria „Alcaly” în fundul magazinului,