Începutul anului 2004 a consemnat întâia prezenţă masivă a jazz-ului românesc peste fruntariile ţării. Şi nu într-un loc oarecare, ci în empireul central-european al acestei muzici, anume clubul de reputaţie mondială Porgy&Bess din Viena. Sub conducerea lui Christoph Huber, aici stagiunea concertistică e permanentă. O inteligentă politică managerială aduce pe scena unui fost cinematograf special recondiţionat atât muzicieni legendari, cât şi pe cei care contribuie actualmente la configurarea esteticii genului. Decizia fără precedent a lui Huber de a gira o Săptămână a Jazz-ului Românesc, sub titulatura Step Across the Border: Romania, nu era deloc lipsită de riscuri (îndeosebi financiare). Însă actul său de curaj a fost recompensat de un indubitabil succes. Pe linie organizatorică, patronul P&B şi-a ales susţinători eficienţi: Emilian Tantana, afirmat ca adjunct al regretatului Nicolae Ionescu, directorul festivalurilor sibiene din sumbra „iepocă ceauşistă”; Harald Albrecht şi Emanuel Wenger, din anturajul revistei austriece JazzLive, cu o deschidere specială spre fenomenul jazzistic din Est; Nicolas Simion – probabil cel mai bine cotat jazzman român din diaspora şi, totodată, un abil consilier artistic. În fiecare dintre cele şapte seri, Christoph Huber a mulţumit public Ministerului Culturii de la Bucureşti şi ambasadorului României la Viena, domnului Traian Chebeleu, pentru contribuţia lor la reuşita complicatei acţiuni de export-import cultural.

Certamente, nu e simplu de realizat o selecţie din jazzul românesc, pe măsura unui public răsfăţat non-stop cu delicii de pe tot globul. De altfel, în serile premergătoare acestui adevărat festival românesc, pe scena P&B evoluase orchestra numărul unu a momentului, Vienna Art Orchestra, condusă de Mathias Rüegg, cu un program intitulat All that Strauss – adică, un fel de variantă-jazz a tradiţionalelor c