Stimate domnule Lucian Raicu,
Aventurile lui Tom Sawyer le-am citit pentru prima dată la vîrsta de 7-8 ani, pe cînd stam la Belceşti unde tatăl meu era şef de gară, mai bine zis de haltă. Locuiam chiar în gară, la etaj. Tot atunci am citit şi Robinson Crusoe şi, curios, Aventurile lui Gordon Pym. Plus 20.000 de leghe sub mări. Cel puţin de cărţile astea îmi aduc aminte. Prima a fost Robinson Crusoe. Totuşi, ca iniţială lectură memorabilă, este o colecţie ilustrată, cu textul prescurtat la cîteva rînduri pe paginile colorate viu, a Călătoriilor lui Gulliver. Citită în clasa întîi, la Ciceu, într-un scrînciob! Tot atunci am citit şi o carte despre petrol şi ţiţei (!!!) care mi s-a dat drept premiu! Mai înainte simulam lectura a două pagini dintr-o revistă pentru copii! Învăţînd pe de rost textul în versuri, o chestie cu Haplea, pe la vreo 4-5 ani, urmăream rîndurile cu degetul şi spuneam poezia, dînd impresia celor din jur că ştiu să citesc! Mai ţin minte şi acum o strofă şi e curios ce ar spune tătucu Freud că se ascunde sub treaba asta. Iată-le:
„Însă Haplea ce făcea?
Profitînd de-ncurcătură
Iute putina spăla!”
Cred că era finalul poeziei! restul îmi rămîne neclar. Parcă era o afacere cu nişte gîşte furate, sau aşa ceva.
Robinson Crusoe l-am citit pe linia moartă, într-un vagon de marfă stricat, întins pe burtă în pătratul de soare pe care-l făcea uşa pe podea. Mi-l alesesem anume dintr-un şir întreg de vagoane părăsite (aveau cîte ceva defect), pe care-l exploram permanent, de la un cap la altul, sărind dulce şi periculos peste tampoane. Cred că lectura a fost continuată, o dată cu construirea colibei de către R. C., într-o colibă pe care mi-am construit-o şi eu, cu mîinile mele, din crengi de salcîm. Rostul meu, practic, era să păzesc tomatele enorme, strălucitoa
