- Istoric - nr. 23 / 4 Februarie, 2004 O noua carte despre Revolutia (fie ea razboi civil fie de eliberare) de la 1848-1849, carte despre acest moment indelung asteptat de romani care patimeau nu numai oprimarea sociala ci si, de la o vreme incoace, greu de suportata opresiune nationala, este bine venita totdeauna. Precum binevenita este si cartea recenta a lui Pál-Antal Sándor, consilierul-arhivist muresean, tanar pensionar al Arhivelor Nationale, inchinata momentului petrecut acum 155 de ani in municipiul marusian si in Scaunul Mures, carte asupra continutului careia vom reveni. Vom reveni pentru ca ne ofera prea multe noutati istorice, stiute sau numai intuite de prea putini istorici, cu toate ca sursele date acum la iveala n-au fost prohibite nicicand si nimanui. Fiindca autorul ei, oprimandu-si orice posibile si omenesti bariere mentale obtuze, s-a incumetat, cu riscul de a supara pe unii sau de a bucura pe altii, sa aduca in fata dreptei judecati a celor multi componentele unei atare fresce si acesta este meritul de baza al cartii. Avem in fata o ampla panorama documentara, cruda si zbuciumata si la propriu si la figurat, panorama in care n-a intervenit, pana la aparitia cartii ce ne-o desfasoara acum autorul, nimeni, fiindca e compusa doar din documente de epoca ce n-au putut fi alterate de nimeni. In succesiunea cronologica revolutia si aici pe Mures incepe ca o primavara a neamurilor ce-i locuiesc valea manoasa, si, in afara unor amanunte nesemnificative in fond, a fost cum o stim. Caci cei ce ne-au redat-o pana acum vor fi avut si ei, pe masura straduintelor depuse, in mana, daca nu toate, cel putin o parte din aceste documente. Caci despre inceputurile revolutiei si ungurii si romanii au scris frumos caci frumos a pornit. Abia mai apoi, cand se pregateau adunarile de la Blaj, cand Guvernul de la Cluj si aristocratia ce-l sustinea s-au dumirit de c