În atenţia poetului Alexandru-Cristian Miloş din Bistriţa-Năsăud. În 19 ianuarie a.c. am primit de la dvs. poemul Indestructibilii. Vă semnalăm că textul este atât de defectuos imprimat, cu zone imense albe pe pagină, încât nu se poate citi. Am prefera să primim trimiterile dvs. în manuscris. Scrisul de mână e sfânt şi expedierea prin poştă aproape la fel, ca să nu mai amintim că aceste ocupaţii ne asigură şi o participare afectică la act, un ritual şi un farmec ce ne menţin pe noi, poeţii, într-un halou sublim, nicidecum desuet. Nu sunteţi singurul autor care, folosind mijloacele moderne şi rapide de transmitere la distanţă, are de suferit amânări tocmai din pricina grabei, a maşinăriilor cu defecte de funcţionare. Vă rugăm frumos să rămâneţi sensibil, aşa cum vă ştim dintotdeauna, la doleanţele noastre, lucru pentru care vă mulţumim colegial. (Al.-C. Miloş) * Suntem în posesia manuscrisului dvs. Intenţionaţi să-l daţi la tipar, însă nu ştiţi, sau nu sunteţi prea sigur că merită să faceţi „efortul financiar” ce vi se cere. Pentru a vă edita mai liniştit cartea de debut, înţelegem că doriţi să ne pronunţăm asupra „valorii ei artistice”. Ce „sfat” v-am putea da, când lucrul la volum este ca şi încheiat, existând şi un cuvânt înainte pe care-l semnaţi? În primul rând credem că ar trebui să recitiţi cu atenţie chiar şi acest cuvânt al dvs. către cititor, unde sunt, în primele patru rânduri, de îndreptat nu mai puţin de trei greşeli, după priceperea noastră. N-am înţeles ce demon interior v-a îndemnat în finalul textului să spuneţi astfel: „Următoarea carte probabil peste 4-5 ani, şi numai printr-o riguroasă selecţie a textelor, pentru a nu cădea în ridicol”. Exageraţi cu sinceritatea şi credem că nu vă este de nici un folos. Dimpotrivă. Reformulaţi, deci. Cartea are zone de frumoasă inspiraţie şi aleasă simţire, dar destul de multe sunt şi locurile unde condeiul a