In ziarele centrale gaseai, saptamana trecuta, o stire incredibila : “mamutul” S.N.T.R. - Societatea Nationala Tutunul Romanesc, cu un patrimoniu evaluat in 2001 la peste 85 de milioane de dolari, a fost privatizata la un pret-bomba : 2,1 milioane de dolari. Aceasta in conditiile in care doar terenurile de sub fabricile S.N.T.R. erau evaluate, tot in 2001, la peste trei milioane de dolari. Aceleasi fabrici au beneficiat in ultimii ani de investitii imense pentru dotarea cu utilaje, cu bani imprumutati de la stat. Nu in ultimul rand ar mai trebui mentionat faptul ca societatea a fost iertata de o datorie catre stat de 122 de milioane de dolari. La o prima estimare, statul pierde, din aceasta “afacere” peste 100 de milioane de dolari. Pretul de vanzare a S.N.T.R. a scazut dramatic in cele trei vanzari succesive ale S.N.T.R. : in mai 2000, pretul negociat era de 40 de milioane de dolari, in decembrie 2001, de 12,45 milioane de dolari pentru ca, in prezent, pachetul majoritar de actiuni al S.N.T.R. sa scada la 2,1 milioane de dolari. In aceste conditii ar trebui sa ne amintim “odiseea” prin care a trecut Fabrica de Tigarete Timisoara in cursul anului trecut. Sindicatul fabricii rabufnea intr-o serie de proteste, la inceputul lui iunie 2003, nemultumit de decizia S.N.T.R. de a nu incepe activitatea de productie. Protestatarii sustineau atunci ca fabrica ar putea deveni rentabila daca i s-ar da o sansa si ca decizia de neincepere a activitatii ar avea conotatii politice. Aveau sindicalistii dreptate? Au urmat o serie de actiuni de protest, muncitorii fiind prezenti zilnic in fata Prefecturii, cu pancardele si huiduielile de rigoare. Dupa lesinuri in fata Palatului Administrativ si proteste sustinute, muncitorilor li se promitea ca fabrica va reincepe productia. Promisiune neonorata. Se vorbea, in acel moment, ca o parte din fabrica va supravietui, pentru a prelucra tutun p