Cand am vazut ca ambasadorul SUA a raspuns imediat si fara simandicosenii (la care ar fi avut dreptul) solicitarii de interviu a ziarului de provincie TIMPOLIS, m-am intrebat, in chip nostalgic, ce interes are. Invatat cu obiceiurile dambovitene ale scrobitilor care, de cand cu purtatorii de cuvant si puzderia de consilieri, nu mai fac nimic cu capetele lor, bineinteles ca gestul domnului Guest mi s-a parut unul de exceptie. Era, de fapt, regula. Exceptii sunt aspectele de marlanie (pasarile, refuzurile, minciunile, inchiderea telefonului in nas, asmutirea bodiguarzilor si amenintarile grosolane la adresa ziaristilor) practicate de bine-injeltuitii democratiei noastre de tranzitie care se cred vatafi pe viata, netematori de judecata de acum a publicului alegator, nici de judecata de apoi a divinitatii, pe cat de subtiri la stiinta de carte, pe atat de grosi la obraz, pe cat de incompetenti si corupti, pe atat de aroganti si ingamfati. Vazand cu cata nonsalanta si amabilitate raspunde un exponent al democratiei inox, imi suna si mai urat in auz comentariile unui putovlah fara armata facuta, care trage sa ajunga general, apropo de faptul ca unor ziaristi (se referea la curajosii timpolisisti) li s-a suit la cap democratia. Insul, angajat pe post de datator cu parerea, ar cam trebui sa citeasca (ma rog, sa i se citeasca in extras de presa, ca el nu are asemenea indeletniciri care nu aduc foloase si favoruri) ce a spus ambasadorul primei democratii a lumii si ce ecou are in presa centrala si in opinia publica demersul jurnalistic responsabil practicat de incoruptibilii, incomozii si “obraznicii” din orasul de unde s-a dat tonul (bun) la aria libertatii pe care s-au repezit sa o cante si afonii erijati in dirijori de la Bucuresti, ziaristi care acum sunt receptati solidar si apreciati unanim de breslasii libertatii cuvantului de pretutindeni, ca si de majoritatea semenilo