- Editorial - nr. 24 / 5 Februarie, 2004 Pe masura ce inaintam cu negocierile, constatam ca maldarul de sarcini ce ne revin a le rezolva pentru ridicarea gradului de competitivitate a societatii romanesti la nivelul tarilor Uniunii Europene creste simtitor. Sunt inca foarte multe aspecte ale modului nostru de a munci si de a trai, de a ne concepe viata si institutiile, care nu consuna cu cele ale acestei comunitati si care se cer revizuite din temelii. Pentru ca decalajul de cel putin 50 de ani care exista intre noi si ei nu se refera numai la productie si productivitate, ci si la toate celelalte aspecte. Vom fi noi, romanii, un popor demn de respectat pentru vechimea noastra pe meleagurile batranului continent, dar nu este cazul ca toate vechiturile, pe care noi le utilizam, sa le omologam ca traditii demne de luat in seama cand este vorba mai degraba de indicii ale unei apreciabile inapoieri. Acum, cand cercul se strange tot mai puternic in jurul nostru, constatam ca foarte putin din ceea ce avem noi se potriveste cu ceea ce au ei. Si, paradoxal, nu industria ne da cea mai mare bataie de cap, ci, asa dupa cum se poate constata, agricultura, justitia, mediul si administratia, adica tocmai acele felii de activitate umana care formeaza manunchiul complex al relatiilor sociale si definesc un anumit mod sau standard de viata. De fapt, chiar substanta mentalitatilor noastre. Reforma economica, atat de mult invocata pentru a avea o economie de piata functionala, nici nu se poate compara sub aspectul dificultatilor cu mutatiile ce se impun in mentalitatea noastra, pe plan cutumiar. Nu in sensul de a renunta la obiceiuri si traditii valoroase, ci la proastele noastre obiceiuri comportamentale, care, pe masura ce ne apropiem de altii, devin tot mai evidente, mai condamnabile si mai descalificante pentru un popor, care, de-a lungul veacurilor, a facut istorie si cultura,