In anul 2004 vreau ca noi, romanii, sa nu mai fim blazati. Sa uitam ce inseamna resemnarea. Sa invatam sa ne depasim conditia. Sa avem initiativa. Sa fim dinamici si ofensivi. Sa fim inventivi, creativi, sa lasam imaginatia libera in tot ceea ce facem. Sa nu ne mai planificam saracia, ci sa ne gandim sa producem pentru a putea scapa de ea. Sa fim activi, si nu reactivi. Sa producem mai mult, si nu sa cheltuim mai putin. Sa nu mai asteptam pomana statului. Acestuia trebuie sa-i cerem respect fata de noi, fata de drepturile noastre. Sa nu mai lasam pe nimeni, de la functionarul de la ghiseu pana la seful statului, sa ne trateze ca si cand le-am datora ceva.
Lucrurile stau exact invers, ei sunt platiti din banii nostri. Sa fim incisivi, necrutatori cu cei care cheltuiesc, risipesc sau fura banul public. La fel cu cei care nu respecta legea. Sa fim impotriva nedreptatilor de tot felul. Si pentru ca de acum intram in Europa, devenim europeni, trebuie sa privim mai mult inainte si numai atunci cand e nevoie inapoi. Sa nu mai intram in dezbateri sterile. Sa nu mai purtam dezbateri nationale despre felul in care taiem porcul. Sa nu ne mai credem buricul pamantului. Sa reinvatam ce inseamna bunul-simt si bunul-gust si sa uitam ce inseamna mitocania, marlania, kitch-ul si prostul-gust. Sa transformam "mandria de a fi roman" dintr-o povara ireala in ceva concret. Cu alte cuvinte, mandria sa insemne o realizare. Si nu o amintire. Chiar asa: sa nu mai traim din amintiri. Sa traim in prezent si, foarte important, cu gandul, cu gandirea in viitor. Sa ne traim viata care trece din ce in ce mai repede. Sa ne promovam valorile, sa le cultivam si, mai ales, sa nu le distrugem. Sa nu ne mai calcam in picioare idolii, sa nu mai daramam statuile si, in general, sa construim, nu sa distrugem. Sa nu ne mai lamentam, sa scapam de pesimismul mioritic, sa fim optimisti, increzatori,
