- Comentariu - nr. 24 / 5 Februarie, 2004 Pe foarte multi romani i-a surprins, pur si simplu, bucuria fostului presedinte al Romaniei, Emil Constantinescu, la aflarea vestii ca olandezul Arie Oostlander, deputat in Parlamentul European, a cerut suspendarea negocierilor UE cu Romania, pentru presupusa nerespectare si incalcare a regimului adoptiilor internationale. Presedintele Actiunii Populare, cel care, scarbit foarte, jura cu mana pe inima ca nu va mai face niciodata politica, ataca vehement Puterea, cerand demisia Guvernului Nastase, pentru "prejudiciul de onoare adus Romaniei", iar organismelor europene le recomanda incetarea negocierilor cu tara noastra pentru accederea in Uniunea Europeana. Celebrul gafeur din perioada 1996-2000, recunoscut "maestru al tandemului" cu fostul premier Victor Ciorbea, vizionarul privitor la "luminita de la capatul tunelului", pe vremea cand ministrul electronist al agriculturii, Ioan Muresan, incurca Romania cu Cipru in privinta vartecusurilor si hatisurilor bancare prin care vantura bani americani care nu-i apartineau, deturnandu-i, deveniti azi dusmani de moarte, aplauda frenetic tampenia "olandezului zburator". Sa ceri acest lucru, intr-un moment dificil pentru Romania, cand pana si un adversar politic al cabinetului Nastase, cum este Theodor Stolojan, a facut pasul indarat, trimitandu-si la Bruxelles parlamentari care sa apere interesele tarii, este un dezastru. Pana si Victor Ciorbea, numit, de Emil Constantinescu, "agent de influenta al PSD", nu agreeaza deloc, pozitia fostului presedinte. Despre proverbiala lui indecizie, despre un anumit soi de oportunism ne-a convins prin 1977, cand, la o intalnire cu o delegatie a PUNR, la care se discuta aprins despre tablele bilingve de prin judetul Mures si mistificarea Legii Invatamantului la cererea si in favoarea UDMR, despre privilegiile acordate unei minoritati, din 20 in 20 de