"Ţepele" mici sînt cele mai dureroase. La cele mari, cu timpul te obişnuieşti cu ideea. Povesteşti şi repovesteşti întîmplarea oricui are chef să te asculte, pînă cînd aceasta se transformă în mit. Din victimă poţi deveni erou. Ai cumpărat o casă la cel mai bun preţ, un adevărat chilipir! În mai puţin de o lună, îi descoperi toate hibele ascunse: igrasia, găurile din acoperiş, instalaţia electrică vraişte, sifoanele de la baie înfundate etc. Începi să "investeşti" şi te costă cel puţin jumătate din banii daţi pe casă. Vrei să-l găseşti pe fostul proprietar, ca măcar să-i baţi obrazul. A plecat din ţară. Numele său nu mai figurează în nici o carte de telefon. A dispărut, pur şi simplu! Genul acesta face parte din "ţepele" mari pe care ţi le reaminteşti cu nostalgie la bătrîneţe, cînd le împărtăşeşti din experienţa ta de viaţă nepoţilor. "Ţepele" mici însă îţi ard obrazul. Te fac de ruşine. Nu-ţi vine să le spui nimănui. "Doamnă, nu vreţi nişte deodorante ieftine?" Are în jur de paişpe ani, e ţigancă, dar e curăţică şi zîmbitoare. Doamna o priveşte, iniţial, cu suspiciune. Ţigăncuşa îi bagă sub nas un tub de spray, după care începe să-l scuture. "Vedeţi? E plin. Ca să nu credeţi că vreau să vă păcălesc... Şi mai am." Îi arată o sacoşă în care sînt îngrămădite, de-a valma, zeci de deodorante. Doamna devine brusc interesată. "Cît?" "Cinci sute toate. Am peste treizeci." Doamna face rapid un calcul; merită! Vrea să le încerce. Ţigăncuşa îi face cu ochiul. "Nu aici!", îi spune. O trage după ea, într-un gang, pe jumătate cufundat în beznă. Doamna pricepe că deodorantele sînt furate şi îi zîmbeşte complice. Poate că şi ea ar fi făcut la fel dacă... ar fi avut paişpe ani şi ar fi fost ţigancă! În semiobscuritatea din gang, doamna începe să fîsîie din spray-uri. Zeci de parfumuri invadează spaţiul impregnat de ani de zile cu miros de pipi. Doamna pare satisfăcută: ţiga