Pe 3 februarie, în Adunarea Naţională a Franţei au început dezbaterile asupra Legii cu privire la laicitate. Ea ar urma să reglementeze afişarea simbolurilor religioase în instituţiile publice. Aparent, lucrurile sînt simple şi intră în logica statului laic francez: Statul şi Biserica sînt separate în societatea franceză. Numai că legea atinge un punct extrem de sensibil: vălul purtat de fetele şi femeile musulmane, care nu e un simplu detaliu vestimentar, ci are o enormă încărcătură simbolică, religioasă, culturală. Numărul din 26 ianuarie al săptămînalului L'Express publică, sub semnătura lui Christophe Barbier, o Anchetă asupra inamicilor Republicii, în care analizează posibilele consecinţe ale unei asemenea legi. "O parte a destinului nostru colectiv se joacă în următoarele săptămîni", crede Christophe Barbier. După ce, pe 17 decembrie, preşedintele Jacques Chirac a anunţat, într-un discurs, intenţia de a reglementa prin lege tema laicităţii, asupra căreia avea loc de cîtăva vreme o aprinsă dezbatere publică, problema a trecut din sfera societăţii în domeniul jocurilor de putere: "Adversarii Republicii laice au înţeles cei dintîi acest lucru, căci ei vor să adapteze Republica la preceptele religioase, şi nu să identifice compatibilitatea credinţei lor cu Statul: în cîteva săptămîni, vălul islamic, adevărata problemă împachetată în reflecţia asupra simbolurilor religioase din şcoli, a devenit un instrument în raporturile de forţă. Adversarii idealului republican francez, care cultivă deschiderea şi integrarea, şi-au dat seama de şansa pe care o au în perspectiva apropiatelor alegeri regionale: depăşind problema laicităţii, extrema dreaptă politizează şi ea polemica. Astfel, toţi inamicii Republicii, profitînd de proiectul de lege în discuţie, se regăsesc în mod obiectiv aliaţi. Cînd un regim se îndoieşte de valorile sale, a făcut deja jumătate din treaba ad