Unde se află "centrul erotic" al Parisului? Breton şi suprarealiştii îl vedeau simbolizat de triunghiul perfect al Pieţei Dauphine. Istoricii îl situează în cartierul Palais-Royal, spaţiu privilegiat al galanteriei vreme de mai multe secole şi unde se consuma deja, pe strada Pelicanului, legătura dintre Francisc I şi soţia avocatului Ferron, rămasă în posteritate sub numele de La Belle Ferronnière şi nemurită ca atare de Leonardo da Vinci. În acest cartier îşi încep Marc Lemonier şi Alexandre Dupouy plimbările prin Parisul libertin (Histoire(s) du Paris libertin, 2003). La Palais-Royal organiza Philippe al II-lea, duce de Orléans, gigantice partuze, despre care ne putem face o idee din filmul lui Tavernier Que la fête commence. E cartierul unde Napoleon a făcut prima lui cucerire erotică: o prostituată, şi tot acolo Drieu la Rochelle l-a dus pe (încă) timidul Aragon să-l iniţieze în misterele amorului. În secolele XVII şi XVIII, Palais-Royal a fost unul din centrele de difuzare a literaturii pornografice. Balzac, în Iluzii pierdute, îl numeşte "templul prostituţiei". Puţin mai departe, în Place des Victoires, bîntuie fantoma marchizului de Sade: acolo a acostat-o pe Rose Keller, prima lui victimă. Pe strada Richelieu, la numărul 66, locuia Ninon de Lenclos (1616-1705), femeie de o frumuseţe şi de o inteligenţă excepţionale. Dintre numeroasele anecdote ce au circulat pe seama ei, autorii repovestesc una ce merită reţinută: "Culcîndu-se cu marele Condé, constată că faimosul militar era din cale-afară de păros: «Vir pilosus, vel fortis, vel libidinosus», îi spuse ea («Un om păros este fie curajos, fie deosebit de viril»). A doua zi dimineaţă, după o noapte mai curînd liniştită, Ninon a exclamat: «Aveţi, cu siguranţă, un curaj ieşit din comun!»". Pe strada d'Antin, la numărul 22, locuia Marie Duplessis, "Doamna cu camelii": purta în corsaj, timp de douăzeci şi cin