"O gîndire fără ţărmuri. Ecumenism şi globalizare" a fost tema colocviului internaţional pe care, în 24 ianuarie 2004, Colegiul Noua Europă - Institut de Studii Avansate din Bucureşti l-a dedicat lui André Scrima. "O gîndire fără ţărmuri": prin sugestiile ei, expresia redă trăsăturile personajului în jurul căruia ne-am întîlnit. Ea trimite la titlul unei lucrări a lui Michel Chodkiewicz, director de studii la École des Hautes Études en Sciences Sociales, specialist în Ibn Arabi: Un océan sans rivages. Or, Ibn Arabi (1155-1240), unul din vîrfurile sufismului ca realizare şi doctrină spirituală, a fost un călător: din Andaluzia natală a străbătut teritoriile islamului pînă la Mecca şi Damasc, în dialoguri cu alţi maeştri şi pelerini pe aceeaşi cale: calea verticală spre intimitatea cu ilimitatul divin. Despre călătoria lui către "secretul Ka'bei", despre staţiunile şi călăuza contemplativului pe cale, despre "deschiderile" sau revelaţiile "de la Mecca", pe care călăuza le semnifică şi pe care călătorul le are de interpretat cu fiinţa lui, a vorbit de altfel M. Chodkiewicz la colocviu. "Un ocean fără ţărmuri" indică o experienţă a ilimitatului, dar vorbeşte şi despre gîndirea unui spiritual care, absorbit de ţinta lui, depăşise orice fel de limitări în judecarea celorlalte tradiţii spirituale; convergenţa lor îi apărea în plină strălucire. Un asemenea tip spiritual a fost şi André Scrima. Şi el a fost un călător, în sens concret - prin diverse spaţii, culturi, medii spirituale şi intelectuale -, ca şi în sens vertical, fiindcă şi-a urmat cu rigoare calea de monah. Şi el a fost un "pasionat de unitate", fie că e vorba despre unitatea, de reasumat, a creştinismului (temă interpretată, pledată în articole, intervenţii, conferinţe la Veneţia, la Paris, la Louvain, în Rhodos şi la Roma ca reprezentant al patriarhul ecumenic la Conciliul Vatican II), fie că e vorba de