Comunismul a fost adus în România de evrei, se aude de mai bine de cinci decenii încoace. Şi, completînd axioma de mai sus, de regulă afirmată fără a aştepta replică tocmai de nostalgici ai vechiului regim, atunci cînd încearcă să scuze abuzurile din perioada de consolidare a ocupaţiei sovieto-comuniste, se mai spune, bineînţeles, că pentru valurile de crime ale comunismului sînt vinovaţi evreii şi ungurii din Securitate. Care este adevărul şi unde începe dezinformarea, cît este istorie şi cînd intră în mitologia bestiariului rolul evreilor în cadrul sistemului comunist? Un manifest adresat lui Gheorghe Gheorghiu-Dej în 1951, din care redăm alăturat un fragment, explică mai sugestiv şi mai convingător decît orice consideraţii din zilele noastre acest proces. În ceea ce priveşte poziţia evreilor în aparatul represiv, o serie de documente sînt din nou lămuritoare. Întîi de toate, trebuie precizat că primele statistici din punct de vedere etnic făcute la Direcţia Generală a Securităţii la finele anului 1948, puţin după înfiinţarea aparatului poliţiei politice comuniste, arată că din 60 de ofiţeri superiori (de la maior în sus) aflaţi în structurile de comandă ale Direcţiei Generale, 38 erau români, 15 evrei, 3 unguri, 2 ucraineni; mai erau un ceh şi un armean. Cele mai complete date sînt furnizate de o analiză a situaţiei cadrelor din punct de vedere al originii sociale şi etnice, făcută de conducerea Securităţii în februarie 1949, perioadă de vîrf a represiunii sîngeroase care a însoţit instaurarea regimului comunist în România. Documentul relevă că în Direcţia Generală lucrau 890 români, 127 evrei şi 7 maghiari, iar în serviciile teritoriale 1781 români, 192 evrei şi 205 maghiari, cei din urmă avînd o pondere mai mare în Cluj, Oradea, Mureş şi ţinuturile secuieşti. Oricum, una peste alta, totalul în procente la nivelul întregii Securităţi arată că 83% din perso