Arie Oostlander, deputat democrat-creştin olandez, a propus Parlamentului European suspendarea negocierilor cu România pentru aderarea la UE, argumentînd astfel: "suspendarea negocierilor ar fi în interesul României, permiţîndu-i să se concentreze asupra creării unui sistem juridic eficient şi bine condus". Limbajul politic nu poate funcţiona fără o doză de ipocrizie sau de perfidie, dar bunele reguli ale retoricii de aceea sînt făcute, ca să permită exprimarea raţională a acestor "stări sufleteşti" pe care comunicarea politică eficientă nu le îngăduie în forma lor directă, "de la obraz". Într-o versiune simplificată, fraza cu "interesul României" spune de fapt că: 1) nu avem un sistem juridic eficient şi bine condus; 2) în ciuda promisiunilor, n-am reuşit să-l creăm pînă acum; 3) am dovedit astfel că nu putem rezolva lucrurile "din mers", în timp ce negociem aderarea, ci doar păcălim lumea, deci 4) UE ne dă o pauză, noi între timp ne facem lecţiile, iar apoi reluăm discuţiile de unde am rămas. Perfid, oarecum lemnos, dar cît se poate de raţional. Oficialii noştri au reacţionat în mai multe feluri. Mircea Geoană s-a menţinut în prudenţe şi generalităţi diplomatice, sugerînd totuşi că "e ceva la mijloc": "trebuie să ne păstrăm cumpătul, să înţelegem că sînt semnale de preocupare la care trebuie să răspundem". Alexandru Fărcaş, ministrul Integrării, invitat la un telejurnal pe România 1, n-a răspuns direct, ci prin ricoşeu, arătînd că există un calendar al negocierilor acceptat de UE la cel mai înalt nivel, cu etape bine stabilite, şi el trebuie respectat de ambele părţi. Cei doi demnitari sînt însă interfaţa noastră cu instituţiile europene, ce spun ei ajunge pe calea cea mai scurtă la Bruxelles, aşa că discursul lor trebuie să fie atent mai ales "la extern", chiar dacă e livrat "la intern". Adevărata noastră competenţă în producţia de discursuri neadecvate se