De la "dilematici" la "îngeraşi" Care va să zică Dilema a început o nouă viaţă! Se pare, după argumentarea dumneavoastră, că sponsorizarea de către stat, prin intermediul Fundaţiei Culturale Române, eficientă timp de 10 ani, va deveni pernicioasă şi sufocantă sub pălăria noii firme - Institutul Cultural Român. Aş întreba simplu: de ce n-aţi avut răbdarea să vă verificaţi în timp suspiciunile şi aţi preferat declanşarea unui vacarm primit cu aplauze doar de cei care văd rău, de la începuturi, orientarea echilibrată a revistei? Mi se pare că recunoaşteţi că nimeni n-a pus vreodată beţe în roţile acelei gîndiri care nu excela prin echidistanţă: domnii Vasilescu, Goanţă, Voinescu şi alţii pot da mărturie că şi-au putut oricînd formula preferinţele. De altfel nici nu cred plauzibil că domniile lor s-ar teme că venirea "cenzurii" s-ar fi abătut asupra unor capete atît de "importante" pentru opinia publică din România. Este evident pentru toţi cititorii revistei că s-a putut scrie ce s-a dorit şi că diverşii autori ar fi putut cînta şi în viitor cu goarnele lor preferate. Pretextul "cenzurii" care pîndeşte după colţ nu ţine. În schimb, ţine strania apariţie a salvatorului "echidistant": fostul poet M.D., actual fermier şi producător de vinuri şi reviste de scandal. Aşa că garanţia banilor lui "fără miros" de la stat vă asigură respirarea unui aer proaspăt, de libertate ideală. Aş vrea, sincer, să greşesc, dar tare îmi miroase că îngerul dumneavoastră fondator, împreună cu noul patron, ambii membri ai tripletei justiţiare de la CNSAS, vor să aducă redacţia pe calea cea neprihănită după unele "rătăciri" de pe parcursul celor 10 ani. Pledează "discret" pentru această mişcare şi cîteva "prestaţii" recente ale competentului exeget al îngerilor din România şi nu numai, inclusiv "prietenoasa" scrisoare adresată lui Augustin Buzura, publicată în numărul de debut al Dilemei v