- Cultural - nr. 26 / 7 Februarie, 2004 Daca n-ar fi plecat dincolo de Styx la o varsta chiar mai frageda decat ne parasesc geniile, Magda Isanos ar fi fost, probabil, incununata cu ramuri din teiul lui Eminescu, putandu-si aseza bustul din bronz aurit in acelasi Copou cu poetul. S-a stins insa la nici 29 de ani (17 noiembrie 1944), intr-un Bucuresti bacovian, lasand o asemenea aspiratie, ca mostenire, catorva contemporane cu noi - Constanta Buzea, Ana Blandiana, Ileana Malancioiu - sau altor poetese ce vor veni dupa noi. Grecoaica, prin ascendenta paterna, Magda Isanos (nascuta la Iasi, in 17 aprilie 1916) si-a consumat destinul intre cele doua conflagratii mondiale, purtand in trup si in suflet povara grea, parca disimulata, primita de la Dumnezeu: sechelele unei poliomielite si ingrijorarea cotidiana pricinuita de boala de inima. Profesorul Constantin Ciopraga, fost coleg de facultate cu ea, ii creiona astfel portretul: "Poeta a vietii totale... invederand mari freamate interioare, confesiunile sale sunt de o linearitate arhitectonica clasica. Melancoliei de substructura i se opune un optimism rational, un nealterat simt al luminii triumfatoare". Cu alte cuvinte, nu lamentarea motivata de starea sanatatii i-a fost obiceiul, ci ideea solara, stenica, pe care a exprimat-o mai tot timpul in versuri: "Uneori, in diminetile clare,/ ma uit drept in soare razand/ si nu pot crede c-am sa mor in curand;/ viata mea suna inalt, fara-ntristare/ Cred in ea, cred in numele ei/ si-n culorile anotimpului meu" (In diminetile clare). Aceasta dimensiune a caracterului sau i-a intretinut atitudinea de triumfatoare in hatisurile vietii, a salvat-o de genunile scepticismului, incat s-a instruit normal, s-a integrat atmosferei literare iesene in care s-a format, a fost casatorita de doua ori, cu al doilea sot, Eusebiu Camilar, el insusi scriitor, a avut o fetita, Elisabeta, nascuta i