"Cine iubeste animalele . nu poate fi om rau, nu-i asa?". Dragi prieteni, . Imi intrati de atat de multa vreme in casa, incat va simt aproape si va pretuiesc foarte mult. Revista este atat de romaneasca in fiecare cuvant al sau, incat ii sorb toate articolele. Parcurgand pagina cu pagina, surad, ma r...
"Cine iubeste animalele
nu poate fi om rau, nu-i asa?"
Dragi prieteni,
Imi intrati de atat de multa vreme in casa, incat va simt aproape si va pretuiesc foarte mult. Revista este atat de romaneasca in fiecare cuvant al sau, incat ii sorb toate articolele. Parcurgand pagina cu pagina, surad, ma revolt, filosofez, ma apropii de cele sfinte, ma instruiesc, mai vars cate o lacrima, iarasi surad... traind sentimente din cele mai diferite si incercandu-ma ganduri fel de fel. Revista e plina de viata, cu fiorii ei, cu bunele si relele din traiul de zi cu zi. Va multumesc ca existati.
Daca motanelul meu nu-si gasea odihna taman pe "Formula As", poate nu m-as fi hotarat sa va scriu. Imi pare bine sa o fac, trimitandu-va si fotografia cu carturarul motan. Il cheama Smechi (vorba vine, nu e smecher de loc), e foarte cumintel, sentimental si iubitor, dar numai cu cei ai casei. De mic e obisnuit la doua case: la mine si la parinti. Isi cunoaste locul si la bloc, si la gradina. Aici protejeaza ghivecele cu flori, la parinti cutreiera toti copacii. Daca e cineva bolnav in casa, devine trist si mult prea cuminte. De indata ce lucrurile revin la normal, este din nou motanul jucaus si plin de viata. Rasa... pur maidaneza, s-a nascut cu noroc. Toata lumea il iubeste. Cu doi ani in urma, a fost bolnav aproape trei luni. Nici cei de la cabinetul veterinar nu-i dadeau prea multe sanse. Cu rabdare si dragoste, hranit prin gavaj, apoi cu lingurita, tratat ca un copil mic, s-a pus pe picioare. Il simt si acum recunoscator. Are o privire ce-mi traduce un v
