Pe urmele lui Eminescu, . La Viena. Anii de studentie petrecuti in capitala Imperiului Austriac fac parte din rarele clipe de fericire ale vietii lui Eminescu. Inainte ca orologiul timpului sa bata 144 de ani de la nasterea lui, am strabatut drumurile Vienei, in cautarea adolescentului ce avea sa devi...
Pe urmele lui Eminescu,
La Viena
Anii de studentie petrecuti in capitala Imperiului Austriac fac parte din rarele clipe de fericire ale vietii lui Eminescu. Inainte ca orologiul timpului sa bata 144 de ani de la nasterea lui, am strabatut drumurile Vienei, in cautarea adolescentului ce avea sa devina "geniul national"
Drumul spre fericire
Dimineata de septembrie, 1869. O trasura incovoiata de bagaje paraseste Ipotestiul, pornind leganat, pe drumuri de tara, spre satul Dornesti si de aici mai departe, spre zarile Cernautiului. In trasura sunt cinci oameni, doi parinti si trei frati. De-o parte tatal, inconjurandu-si cu bratele sotia, pe micutul Matei si pe Aglae, "de acum duduca domneasca". In fata, pe cealalta bancheta, sade singur un tanar de 19 ani, privind ganditor pe fereastra. Mihai, fratanele cel mare, e insotit de parinti, "pentru siguranta", la inscrierea in Universitatea din Viena. Un june palid, cu ochii negri, ce stralucesc salbatic sub fruntea inalta, cu parul coborand in plete rebele peste umerii zdraveni. Pare ca zambeste mereu - un zambet abia schitat si putin batjocoritor - pe seama a tot ceea ce intalneste in cale. Zambeste campurilor parjolite, zambeste cerului pustiu cu luciri de andezit, isi priveste Moldova ca pe o iubita blanda pe care-o lasi sa te astepte acasa. Niciodata nu s-a simtit mai bine. Nicicand n-a simtit mai vie demonica jinduire de-a pleca, de a-si masura puterile cu lumea larga... Il cheama Eminovici. Mihai Eminovici.
***
De la Cernauti, cei cinci au luat tren
