Numarul din octombrie 2003 al revistei Europe este dedicat lui Jean Cocteau, alcatuindu-se un dosar care contine mai multe tipuri de abordare: istorie literara, unde Michel Decaudin prezinta volumele de poezie din perioada 1909-1912, in care pot fi identificate atit un model pertinent (Edmond Rostand sau Anna de Noailles), cit si primele note de originalitate. David Gullentops, ingrijitor al Operelor poetice complete (Pléiade 1999), realizeaza o critica stilistica, comentind rolul alexandrinului din citeva manuscrise, variante ale primelor poezii; critica sociologica e reprezentata de o discutie despre biblioteca lui Cocteau (semnata de Pierre Caizergnes), precum si de evaluarea raporturilor lui Cocteau cu Reverdy (Etienne-Alain Hubert), Paul Valery (Michel Jarrety), Giorgio de Chirico si fratele acestuia, Alberto Savinio (dupa cum noteaza Pierre Chanel). Istoria literara orala, varianta a abordarii sociologice, consemneaza interviuri cu cei care au cunoscut interesul lui Cocteau pentru balet (interviu cu Jean Baibilée), fotografie (raspunde Lucien Clergue). O interventie de teorie literara o are Susanne Winter, comparind studiile si eseurile despre arta moderna ale lui Cocteau cu cele ale lui Kandinsky si Apollinaire. Alaturi de acestea, este publicata si o corespondenta inedita cu Aragon (si Elsa Triolet), dintre 1958 si 1960, insotita de o prezentare de Nathalie Piégay-Gros.
Una dintre cele mai atractive parti ale acestui dosar o constituie dizertatiile despre lumea filmului. Autor al adaptarii cinematografice a romanului sau, Copiii teribili (1929), Cocteau isi va fi negociat foarte parcimonios realizarea acestui film (1950) cu cineastul Jean-Pierre Melville, discutii care sint studiate de Francis Ramirez si Christina Rolot. Celalalt film al lui Cocteau, Testamentul lui Orfeu (1962), este comparat cu Matadorul (1986) lui Pedro Almodovar1, prin temele
