Stefan BORBÉLY
Proza fantastica a lui Mircea Eliade. Complexul gnostic
Editura Biblioteca Apostrof,
Colectia „Ianus“,
Cluj-Napoca,
2003, 224 p., f.p.
Sint rare, chiar foarte rare, volumele de critica – in general, de studii literare – care sa stimuleze, sa incite, sa dea sugestii profunde si dupa rezolvarea temei de baza. Este si cazul unui recent si imprevizibil studiu despre Proza fantastica a lui Mircea Eliade. Complexul gnostic de Stefan Borbély. Autorul, dupa o frecventare destul de atenta si prelungita a personalitatii sale, este – indraznim sa spunem – cel mai interesant si valoros critic transetnic al literaturii romane actuale. Maghiar, insa de formatie intelectuala integral romaneasca, el a depasit in mod fericit complexele ambelor culturi. Reminiscentele provinciale sint putine, discrete si mai ales sentimentale (Cercul de gratie, Editura Paralela 45, 2003). Indraznim (cu scuze) sa le trecem cu vederea, noi nefiind produsul aceluiasi mediu universitar, format intr-o alta zona culturala. Stefan Borbély ramine intr-adevar remarcabil prin spiritul sau independent, prin formatia sa teoretica si comparatista, prin eruditie, poliglotie si putere de munca. In seria acestor realizari se inscrie si studiul sau – neasteptat, sa recunoastem – despre „gnosticismul“ lui Mircea Eliade. Tema nu era complet necunoscuta. Dar abia acum ea este tratata sistematic, in profunzime si competent.
Este greu de afirmat (si mai ales de dovedit) daca Mircea Eliade a fost direct influentat de gnosticism (curent mistic din primele trei secole de dupa Christos, dar cu prelungiri pina in Evul Mediu – erezie crestina dupa unii, „contracultura“ dupa altii) sau daca a „descoperit“ gnoza in cadrul teoriei sale esentiale, formulate prin cercetari proprii, despre „camuflarea sacrului in profan“. Sacrul nu este accesibil decit „as