Guvernul Nastase practica, în functie de situatia în care se gaseste, trei registre stilistice. Când e stapân pe situatie, face glumite - uneori grosolane, întotdeauna deplasate. Când cauta sa obtina ceva, adopta retorica seriozitatii responsabile - forma este a respectului, continutul e al cinismului. Cand îi fuge pamântul de sub picioare, se rasteste, mârâie - si, dupa caz, musca. Totul, la guvernul Nastase, e în functie de puterea de care dispune. Când are prea multa, se preface ca negociaza. Când nu are destula, una promite, alta face: scopul este de a da un tun, cu aparenta ca respecta un contract. Când are prea putina, cheama în ajutor legea si invoca procedurile care îl avantajeaza. Singurul principiu de actiune al guvernului Nastase este maximizarea puterii: daca puterea sa poate creste nelimitat prin respectarea legii, atunci legea e respectata; daca nu se poate, iar cel mai adesea nu se poate, atunci legea e manipulata fara scrupul - fie prin încalcare, fie prin subordonare (de pilda, prin votarea de legi care fraudeaza dreptatea), fie prin introducerea starii de urgenta în legiferare (când guvernarea nu se mai face prin legi, votate de reprezentanti pe care i-a ales societatea, ci prin ordonante de urgenta, impuse de oameni pe care i-au ales culisele). Ca principiu, gândirea guvernului Nastase este dominata de maxima: "dreptul puterii bate întotdeauna puterea dreptului". Fireste, esenta acestei gândiri este incompatibila atât cu exercitarea spiritului critic, cât si cu practica responsabilitatii guvernamentale. De aceea guvernul Nastase este atât de alergic la somatia de a fi responsabil. Când aceasta somatie vine de la opozitia politica interna, guvernul Nastase îsi poate permite sa o ignore. Faptul ne costa, dar, pe termen scurt, nu se vede. Când somatia de a fi responsabil vine însa de la Uniunea Europeana sau de la ambasadorii tarilor occidentale