Scandalul privind adoptiile internationale reluate, impotriva acordurilor semnate cu Uniunea Europeana, de Guvernul Nastase a declansat o reactie in formula bulgare de zapada. Rapoartele si amendamentele a doua grupuri de europarlamentari, reprezentati de Emma Nicholson si Arie Oostlander, au depasit cu mult, in amploare si gravitate, limita initiala a unor cazuri de adoptie neclara. Departe de a dezvalui o abatere minora de la anumite angajamente, rapoartele celor doi indica o problema mult mai serioasa a statului roman si a partidului care-l guverneaza, anume problema coruptiei. De altfel, dimensiunile pe care ameninta sa le capete, de aceasta data, problema ridicata de europarlamentari se reflecta in continutul propriu-zis al amendamentelor, care evoca, pe linga chestiunea coruptiei, si probleme legate de libertatea presei. Textul conceput de grupul baronesei – in care mai sint inclusi laburistul Michael Cashman si ecologistul Joost Lagengijk – propune introducerea unei formule in care se afirma ca, in ciuda unor progrese, Romania intimpina „dificultati serioase“ in indeplinirea criteriului politic. Fapt care ar trebui macar sa le dea de gindit autoritatilor de la Bucuresti, mult prea inclinate sa ia in deridere avertismentele in cauza ori, pur si simplu, sa le ignore.

De altfel, noutatea discursului promovat de europarlamentari vine din doua directii. Pe de o parte, este vorba de afirmarea extrem de raspicata a incapacitatii Romaniei de a indeplini si criteriul politic, adica, pe scurt, instaurarea statului de drept. Raportul de tara dat publicitatii in toamna anului trecut, destul de ambiguu, nu semnala acest tip de dificultate. Textul prezentat atunci indica insa incapacitatea statului roman de a promova o economie de piata functionala. O alta directie este multiplicarea semnalelor de alarma venite din directia Parlamentului European. Cazuri izolat