Zodia proxima

Un geniu suplimentar al administrarii propriei opere sau pur si simplu repulsia fata de miasmele care au constituit „Gala Filmului Romanesc“ din octombrie-noiembrie 2003 l-or fi determinat pe Lucian Pintilie sa refuze programarea noii sale premiere in graficul stabilit de „creierul de cilti“ de la CNC 2 (vezi sursa denominatei in Observator cultural Nr. 194/ 2003). Dupa numitul creier, Niki Ardelean, colonel in rezerva urma sa fie a patra premiera autohtona a acelui noiembrie, intr-o cascada saptaminala si apoi bilunara, care ar fi scuzat in tumultul ei din decembrie si catastrofele de virf ale actualei guvernari filmice: Dulcea sauna a mortii de Andrei Blaier si Petre Salcudeanu, Raport despre starea natiunii de Ioan Carmazan si Ioan Carmazan. Cu vocatia funciara a dezvaluirii adevaratei stari de lucruri – in toate planurile, de la cel socio-existential-politic la treburile intrinseci ale enclavei filmice –, Pintilie si-a scos opera din acel context si a determinat prabusirea intregului castel de nisip al sfirsitului de an. Caci banda celor zece (vezi Observator cultural Nr. 205/ 2004) si-a repliat automat pomenitele virfuri catastrofice, reprogramindu-le cu decalare de un trimestru si spatiate lunar, in februarie si martie 2004.

Dar principalul rezultat al acestei miscari nu este iesirea dintre reperele miasmatice si nici macar denuntarea fanfaronadei „Galei“ si a bilantului CNC pentru 2003 (redus astfel la 5 titluri), cu rasturnarea graficelor mincinoase de resort. Marele avantaj e ca, mutata la sfirsitul primei luni a noului an, premiera Niki Ardelean, colonel in rezerva si-a gasit zodia adecvata, imediat dupa lansarile locale ale lui Lars von Trier si Quentin Tarantino, cu ale lor in simpatica rima Dogville si Kill Bill (unde e ignobilul legiuitor al limbii, sa citeasca titlurile?). Impreuna cu aceste doua companioane, fil