Hillary RODHAM CLINTON
Living History
Headline Book Publishing,
Londra, 2003, 562 p., f.p.
Titlul ales de dna Hillary Clinton pentru autobiografia sa, publicata recent in Marea Britanie (!) si tradusa rapid in mai multe limbi, inclusiv in romana, poate stirni mici controverse semantice chiar si printre vorbitorii nativi de limba engleza. Sintagma living history este – in sensul estetic, pozitiv, al termenului – un monument de ambiguitate. Lumea se gindeste, in primul rind, la intelesul literal, imediat, al metaforei, de „istorie vie“, adica „la prima mina“, cum am zice mai pe romaneste, lucru deloc surprinzator, avind in vedere calitatea de America’s first lady a autoarei timp de opt ani incheiati. Nelipsita de fundament ramine insa si interpretarea gerunziala, ceva mai subtila, a acestui misterios living history.
Conform respectivei ipoteze, semnificatia cea mai plauzibila ar fi puseul poetic, de tip durativ (braudelian?), „traind istoria“ – fapt iarasi acceptabil pentru sotia unui fost presedinte american. Cu adevarat neasteptat devine totusi abia al treilea nivel de „lectura“, focalizat pe un (posibil) cifru lexical feminist, unde living history e, in realitate, living his story, „traind“ – cu alte cuvinte – „istoria/povestea lui“ (a unului, a centralului, a presedintelui, a barbatului). Aici, receptarea cartii se complica, lasind loc speculatiilor. Cea mai frecventa, raspindita in mediile politice de la Washington (si nu de ieri, de azi, ci inca de la debutul mandatului clintonian) ar fi her story, „o poveste/o istorie a ei“, altfel spus.
Marturisesc sincer ca am privit cu neincredere giganticul volum al doamnei Clinton atunci cind, in decembrie anul trecut, mi-a cazut (absolut din intimplare) in mina. M-am temut ca, in spatele titlului pretentios, se afla o justificare semilacrimogena si semiadeva
