Senzationala publicare a scrisorilor "de dragoste"* trimise de adolescentul si apoi tanarul Leonid Dimov celei care avea sa-i devina sotie cand ambii aveau 22 de ani (el era nascut la 11 ianuarie 1926, ea la 21 noiembrie 1925 ; s-au casatorit in 1948) ar putea grabi, fie si indirect, aceasta ascensiune, prin intrarea numelui poetului in constiinta unui public foarte larg, nu unul cu special interes pentru poezie.
Fiindca sunt, aceste scrisori de dragoste ce acopera un deceniu (1943-1953), un aproape roman, unul dintre cele mai extraordinare romane de iubire din literatura româna. Ele sunt, bineinteles, si un document psihologic si literar de prim ordin, ciudata faptura care a fost poetul Leonid Dimov se expune aici, in aceasta corespondenta turmentata, intr-un mod atat de intim si de "impudic" in raport cu fastuoasa arhitectura a poeziei lui, incat de-acum inainte va fi cu neputinta sa se mai scrie despre el fara a se tine seama de uimitoarele epistole trimise celei care avea sa-i fie prima iubita si prima sotie (cuplul se va destrama in 1957).
Autorul acestei editii, Corin Braga, a si dat de altfel, sub forma unui dezvoltat "studiu introductiv" al volumului, o veritabila micro-monografie Dimov in cheie psihanalitica, lansand astfel o dubla provocare critica. Nu este singurul mare merit al scriitorului si eseistului clujean, el a pus o admirabila abnegatie competenta in editarea scrisorilor, cele mai multe nedatate si greu, uneori chiar imposibil, de pus intr-o ordine cat mai plauzibila, cat mai apropiata de aceea pe care vor fi avut-o in realitate. Ramane totusi discutabila plasarea la inceput (nr. 1) a unei teribile epistole-confesiune biografica, dezvaluirile foarte tanarului Dimov despre originea si familia sa trebuie sa fi fost, totusi, ulterioare scrisorilor numerotate 2, 3 si 4. Tonul si formulele de adresare ale acestora par mai protocolare,
