Nu a fost atunci vorba de nimic nou in aceste ultime zile? Ba da. Doua lucruri au fost noi. In primul rand, cateva detalii. In privinta adoptiilor copiilor, am aflat, de pilda, ca, desi Adrian Nastase s-a angajat sa respecte un moratoriu convenit cu UE, guvernul sau a admis nu mai putin de 1.115 adoptii. E interesant de observat ca 75% dintre ele au fost acceptate pentru SUA (384), Spania (224) si Italia (230). Relatia privilegiata cu aceste trei state in timpul conflictului din Irak are drept complement o relatie speciala in privinta adoptiilor. Premierul este, altfel spus, coerent, desi toata lumea se mira ca un social-democrat precum domnia sa e foarte apropiat de Berlusconi, de Bush ori Aznar, personaje pe care stanga europeana le detesta. Noi au fost si informatiile despre mecanismele folosite pentru a evita licitatiile in cazul constructiei autostrazii Brasov-Bors: o ordonanta de urgenta a pus in functiune un acord cu Statele Unite, care anula licitatiile la care ne obliga criteriile unei economii functionale.
A fost, apoi, noua concluzia trasa de mai multe autoritati europene. Desi Nastase a declarat initial ca este vorba doar despre "razbunarea" unui crestin-democrat olandez - Arie Oostlander - pentru ca PNTCD n-a intrat in Parlament in 2000 (!?), liberala Emma Nicholson, laburistul Michael Cashman, ecologistul Joost Lagengijk sau fostul social-democrat Günter Verheugen, acum comisar pentru extindere, au cerut, intr-un limbaj mai mult sau mai putin explicit, monitorizarea foarte atenta a capacitatii Romaniei de a raspunde criteriilor politice ale UE. Dobandita cu greu, in 1998-1999, increderea in capacitatea tarii noastre de a negocia cu Uniunea a fost pusa acum sub semnul intrebarii, vorbindu-se chiar despre posibilitatea intreruperii negocierilor curente (pentru cele 8 capitole restante), pentru a cerceta indeaproape respectarea principiilor pol
