In toamna anului 2003, avangarda romaneasca a avut o recolta bogata, daca facem o trecere in revista a expozitiilor dedicate ei sau a evenimentelor in care au fost implicati reprezentantii ei.

Fara a fi citusi de putin protocronisti, putem afirma ca avem unele prioritati in domeniu si un patrimoniu pe care nu stim sa-l folosim asa cum se cuvine in favoarea impunerii acestui segment al culturii noastre pe plan international. Noroc ca o fac altii pentru noi! Timiditatea forurilor noastre culturale in privinta acestei adevarate carti de vizita pentru cultura noastra moderna face ca ea sa fie anemic si sporadic prezentata. Este, ca sa ne exprimam plastic, asul din mineca pe care nu stim sa-l jucam!

Interesul pentru ceea ce a creat cultura noastra in domeniu este major si acest lucru rezulta atit din modul in care privesc altii chestiunea, cit si din expozitiile si manifestarile pe care le organizeaza. Este un lucru pozitiv. Dar de ce sa-i lasam pe altii sa ne faca treaba? Exista si riscul ca, tot lasindu-i pe altii sa se ocupe de ceea ce noi insine ar trebui sa facem, sa se estompeze originea unui artist sau originea artistica a piesei respective. Exemplul cel mai elocvent este Brancusi, a carui origine valaha nu este cunoscuta de multi intelectuali din Occident.

Este o motivatie in plus de a vedea ce a oferit sezonul autumnal in domeniul avangardei. Sa incepem chiar cu maestrul de la Hobita.

La Centrul Pompidou din Paris s-a deschis in toamna lui 2003 La dation Brancusi – o manifestare care a pus la dispozitia publicului mirobolante marturii ale diferitelor perioade din viata „baciului gorjean“. In lazile ramase de la maestru, care nu au fost deschise de decenii, zaceau comori nebanuite. Au fost puse acum la dispozitia avizatilor si a publicului cultural sute de piese de mare valoare, scrisori si desene, unele elucidind – daca nu t