Este o onoare pentru mine să citesc în şpalt cartea de debut, ce stă să se tipărească sub oblăduirea, cum spuneţi, a editurii şi revistei Cronica, Iaşi. Semnată de Mihaela Herghiligiu, numele ei fiindu-mi, de la un timp, cunoscut din apariţii în presa literară din provincie şi din Bucureşti, dumneavoastră oferindu-mi cu căldură colegială exemplară, împreună cu manuscrisul, şi o serie de date utile despre tânăra autoare. Titlul, la prima vedere aproape suav, dar cât se poate de adevărat şi în rezonanţă perfectă, dincolo de cuvintele care îl compun cu simplitate, cu materia specială şi temele cărţii. Caligrafia visului, cititorul va constata în curând, este cu siguranţă prima piesă, cristalină şi de rezistenţă, a unei frumoase opere poetice urmând să se zidească în timp. Nefiind, eu, prima, care vrea să dovedească temeinicia bunei afirmări a poetei în peisajul nostru literar, publicarea poeziilor ei, începând cu martie 2003, în Bucovina literară, Cronica, Convorbiri literare, Hyperion, Dacia literară, Viaţa românească, Poesis, ca să enumăr doar câteva din locurile unde a fost primit numele ei cu încredere, după ce s-a prenumărat, cum iarăşi spuneţi, între laureaţii concursului „Porni Luceafărul”, ediţia 2003, îi recunosc, după lectură, talentul şi îi admir curajul de a se fi angajat, luminoasă şi pregătită, la mărturisire în vederea unui destin aparte. Vocaţia ei este studiul teologic, cu toate implicaţiile speciale ce decurg dintr-o asemenea alegere. A absolvit întâi Liceul pedagogic din Suceava, este acum învăţătoare în Grăniceşti, Suceava, şi este studentă la Facultatea de Teologie din Bucureşti. Numai cine a încercat, şi cu oarecari rezultate, să scrie poezie religioasă ştie cât de greu se ajunge, pe această cale îngustă, la textul veritabil, niciodată trufaş, niciodată împodobit, artisticitatea lui alcătuindu-se din lucruri simple de tot, din mărturisire tot