Se consideră, îndeobşte, că un festival valorează atat cât valorează filmele din programul lui. În acest sens, putem spune că “Solothurner Filmtage“ – zis şi “Journées de Soleures” sau “Giornate di Soletta” (căci are loc în Elveţia, ţară cu patru limbi oficiale!) - s-a impus şi la ediţia din acest an, a 39-a, prin documentarele sale. De fapt, a spune că Elveţia are, de ani buni, un cinema documentar de calitate este un loc comun, unele documentare aducând în săli mai multi spectatori decât filmele de ficţiune. Astfel, în 2002, documentarul “Mani Matter” de Frederich Kappler a surclasat ca numar de bilete vândute (131.525) filme de mare spectacol şi cu subiecte foarte atractive ca “Beresina” (119.637) sau “Heidi” (82.241). De aici şi tema uneia dintre dezbaterile propuse de Festival: De unde gustul publicului elveţian pentru non-ficţiune?
“Mais im Bundeshuus” (“Le genie helvetique”) - câştigătorul premiului pentru cel mai bun documentar în acest ianuarie la Solothurn - are toate şansele de a deveni un mare succes de public, şi aceasta nu doar în Elveţia. Este un film despre ce se petrece în spatele uşilor închise: în ianuarie 2001, la Palatul Federal din Berna, în sala cu numărul 87, o comisie parlamentară începe elaborarea unei legi privind utilizarea ingineriei genetice (Gen-Lex). Dezbaterile au fost secrete şi accesul publicului şi al presei interzis, aşa că timp de 18 luni, Jean-Stephane Born (născut în 1969, studii de scenaristică în Italia şi diplomă de realizator la Departamentul de Audio-vizual de la école Cantonal d’Art din Lausanne, autor al unor documentare apreciate la festivaluri naţionale & internaţionale – “Connu de nos services”, “La bonne conduite”, “En cavale”), însoţit de o echipă de filmare, a aşteptat în faţa acestei săli şi a înregistrat cu răbdare şi minuţie fiecare gest, reacţie, grimasă, declaraţie, confesiune a parlamentaril