- Social - nr. 28 / 11 Februarie, 2004 Lidia Miklos este o tanara din Transilvania plecata in Anglia au-pair in urma cu noua luni. Redau urmatoarele randuri primite de la ea prin e-mail. "Inspiratia scrisorii mi-a venit plimbandu-ma pe malul marii. Cronologic, am ajuns aici dupa ce m-am plictisit de viata monotona in care ma transferam dintr-un restaurant in supermarket, pentru sefi care nu apreciaza munca angajatilor, si m-am decis sa incerc ceva diferit. Prima data, ca si multi dintre prietenii mei, am vrut sa-mi imbunatatesc traiul lucrand in Ungaria. Dupa cateva luni de cautare a unui loc de munca decent si suportabil, am renuntat, concluzionand ca nici acolo nu este mai bine. Am aflat despre existenta unor agentii au-pair si in Targu-Mures, hotarandu-ma sa apelez la una din ele. Cu ajutorul ei am reusit sa-mi implinesc visul de a pleca putin mai departe. La o luna dupa ce am intocmit actele, am si ajuns pe pamantul Angliei. Acum sunt aici deja de noua luni si nu regret nici o clipa decizia pe care am luat-o atunci, desi exista dificultati, generate in primul rand de faptul ca provin dintr-o tara neintegrata in UE - de exemplu, cursurile pentru mine ca studenta sunt de zece ori mai scumpe. De aceea m-am inscris la o facultate dintr-un oras mai indepartat, unde nu se ia in considerare locul provenientei. Altfel, invatamantul este foarte bine organizat, cu sute de cursuri in toate domeniile. Am venit aici cu gandul ca oamenii sunt reci si neprietenosi. Dupa 9 luni cred ca mi-am format imaginea englezilor: majoritatea foarte inchisi, dar unii te ajuta in orice situatie. Dar a intreba pe cineva ce salariu are, chiar daca ti-e prieten, este o mare greseala si o iau ca ofensa. Sa nu te astepti sa te invite cineva acasa, acolo. Oamenii din centrul Europei sunt mult mai "gazdnici". Ceea ce respect in tara asta este faptul ca oamenii isi fac datoria civica. Oricand am av