În ultimele două decenii interesul pentru opera şi viaţa lui M. Gaster a fost constant şi a fost marcat de apariţia unor preţioase cărţi: mai întâi reeditarea cărţii sale din 1883, Literatura populară română, ediţie şi studiu introductiv de Mircea Anghelescu (1983), apoi M. Gaster în corespondenţă, ediţie şi introducere de Virgiliu Florea (1985) şi Prieteni români ai lui M. Gaster. Cercul „Junimii” bucureştene (1997), ediţie şi introducere de Virgiliu Florea, M. Gaster, Memorii. Corespondenţă, ediţie şi introducere de Victor Eskenasy (1998). Anul 2003 ne-a adus alte două cărţi: M. Gaster, Studii de folclor comparat, ediţie şi prefaţă de Petre Florea şi Virgiliu Florea, M. Gaster & Agnes Murgoci. Avocaţi în Marea Britanie ai culturii populare româneşti/ Advocates in Great Britain of Romanian Popular Culture. Cu 120 de documente originale.
Cartea îngrijită de Petre Florea, înmănunchind studiile, recenziile, notele, prefeţele şi conferinţele publicate de M. Gaster, între anii 1877 şi 1936, în vreo 13 publicaţii periodice româneşti, ni-l readuce în atenţie pe „enciclopedistul în sensul concret al cuvântului” (Mircea Eliade), pe savantul şi poliglotul, pe împătimitul cercetător de vechi manuscrise, pe acela despre care Nicolae Cartojan a scris că este deschizător de drumuri noi în literatura veche românească. De la descrierea exemplară a manuscriselor, a caracteristicilor lor paleografice, a modului cum au fost scrise şi paginate, a numărului de pagini, a celor deteriorate de umezeală, a calităţii hârtiei, a modului cum sunt scrise iniţialele, cu ce culoare, de la consideraţii despre copişti, savantul trece la interesul filologic şi psihologic al documentelor. Marea sa pasiune au fost apocrifele, despre a căror importanţă a ţinut o erudită şi pasionantă dizertaţie, în urmă cu 120 de ani, la Ateneul Român. I-a copleşit pe audienţi cu frumuseţea expunerii,
