Ca majoritatea localitatilor timisene, si Biledul a fost una dintre comunele in care nemtii au fost, pana acum cativa ani, majoritari. Cu timpul insa, acestia au emigrat in Germania, in speranta unei vieti mai bune. Cei care reuseau sa plece pe timpul “epocii de aur” erau priviti cu invidie de cei care ramaneau. Nicolae Luhan, acum in varsta de 50 de ani, din Sandra, a dorit sa-si vada visul de zeci de ani implinit. Nu a putut ajunge in Germania inainte de ’89. O viata a trait insa imaginandu-si doar cum este acolo, in Vest. Cand credea ca orice speranta este pierduta, a venit Revolutia din 1989 si, o data cu ea au reinviat si sperantele lui Nicolae Luhan. In 1991 si-a facut bagajele si, impreuna cu sotia, cele doua fiice, mama si doi unchi, au plecat in Germania, dar nu si-a vandut casa din Sandra. S-au stabilit intr-un mic orasel de langa Nürnberg. Nu dupa mult timp au venit si primele dezamagiri. Atat de dorita viata in Occident nu s-a dovedit a fi ceea ce se asteptau. Gasirea unui loc de munca nu a fost un lucru chiar atat de usor, chiar daca Nicolae avea o meserie la baza. “In Romania am lucrat in industria lemnului si eram destul de bun in ceea ce faceam. Acolo mi-a fost foarte greu sa-mi gasesc de lucru”, isi aminteste Nicolae. Intre timp a primit si cetatenia germana, si-au gasit o locuinta unde sateau cu chirie si au continuat sa spere ca vor cunoaste si ei viata pe care o invidiau atat de mult atunci cand erau in Romania. La fiecare sfarsit de luna, spune Nicolae Luhan, constatau, ca de fapt munceau pentru a supravietui. Nu reuseau sa-si adune un ban, sa traiasca mai bine, sa poata face ceva, asa cum sperau. “Am dat acolo peste multi romani care efectiv munceau doar ca sa traiasca de la o luna la alta. Cu fiecare zi imi dadeam seama ca decizia de a veni in Germania nu a fost cea mai buna”. La aproximativ un an de cand a ajuns in Germania, in 1992, Nicolae a