- Social - nr. 30 / 13 Februarie, 2004 Euforia plecarii spre soare-apune a pus stapanire pe tara. Tineretul vrea sa plece pentru a se realiza, pentru a se incarca cu valuta si, reintors in tara, sa-si faca un rost: casa, masina, firme etc., ca, altfel, slaba nadejde. Adultii vor sa apuce si ei o stare mai buna si se calca in picioare ca sa obtina un loc la cules de fructe in Spania sau pe aiurea. Incredibil, dar adevarat ca au plecat la munca mame care au lasat in grija nesigura, ca sa nu spun a nimanui, copii ce n-au ajuns inca sa rosteasca cuvantul "mama". Si se duc autobuzele in convoi. Nu mai putin adevarat este ca multi oameni pleaca impinsi de nevoi, dar daca vorbesti detaliat despre asemenea lucruri, risti sa fii etichetat nostalgic, nationalist, ca sa nu-i dam mai mult drumul la gura. Consecintele nu vor intarzia sa apara: familii destramate, prunci abandonati sau ajunsi copii ai strazii, domnisoare second-hand, tineri sidati sau incarcati cu alte boli sociale etc., toate convergand spre acelasi scop final, gandit nu de noi, ci de altii. N-am fost in stare sa pastram si sa dezvoltam ce-a fost al nostru, ne-am facut fii risipitori, care am tocat tot ce am agonisit prin munca faraonica in mai mult de o jumatate de veac. Autorul scrisorii, cinstit si pus pe munca, ne arata ca, pe alte taramuri, nu sunt caini cu colaci in coada si nici garduri din "Tiganiada", ca se razbeste greu, cu truda, ca ospitalitatea romaneasca este un atribut al nostru. Numai la noi neavenitii sunt primiti cu paine si sare, ca oameni de buna credinta, si care prospera apoi pe spinarea noastra. Munca de jos este domeniul unde isi gasesc emigrantii de lucru, chiar daca duc cu ei calificari inalte, dublate de o bogata experienta in munca. Sa ne amintim ce ne-a spus marele savant Henri Coanda: "Intre straini, trebuie sa fii cu un cap mai sus pentru a avea sansa sa te socoteasca