Mentionez ca subiectul acesta nu are nici o legatura cu faptul ca locuiesc intr-un cartier preponderent brunet si ca vecinii rromi de dedesubt sunt mai civilizati decat tiganii care locuiesc deasupra apartamentului meu de “capitalist”, ce se ocupa cu iuteli de mana si de manie la nebagarea de seama din democratie. Dar, impresionat (poate invidios) cum sunt de solutiile facatoare de banet ale unor etnici cu idei, tupeu si curaj, ma minunez cat de misto e cea de care am aflat recent. Si cum toate drumurile democratiei incep de la Timisoara, aflu ca acolo (dar si in toata tara?) oropsitii regimului defunct de la curtea imparatului si / sau regelui ot Sibiu au trecut la o noua ofensiva impotriva statului. Una legala, legitima si motivata. Pentru recuperarea aurului confiscat de comunisti. Sunt sute de dosare pe rol cu valori in aur de natura sa bulverseze bugetul si tezaurul tarii. Dar, ca si in cazul redobandirii viloaielor si proprietatilor nationalizate de stra-stra-nepoti din tuspatru zari, in aceasta afacere (ca este un biznis, orice s-ar spune) sunt si aspecte necusere. Se aude de pilda ca unii ex-militieni care au instrumentat sau nu cauzele si au dispus ori ba confiscarea cocoseilor apar in procese in calitate de martori. Nefiind acte, cuvantul martorului-cheie este hotarator. Asa incat, bietii proprietari de palate cu turnulete se vad amenintati de concurenta celor ce vor primi metal galben sau/ si despagubiri din care se vor deduce, bineinteles, cheltuielile de risc (personal, cred ca e bine). Dreptul de proprietate tre-buie sa fie sacru. Cat despre raporturile petitionar - martor - Justitie, precizez ca nu am avut in vedere la capitolul riscuri depozitiile exagerate, gresite sau false ale unor marturisitori, fosti aparatori de lege, chit ca in targ se vorbeste si de asemenea aspecte, mai ales ca in Militie (unde au lucrat) n-au fost semnalate cazuri de corupti