Calatorie in imperiul vantului. Pe urmele pescarilor zburatori. La marginea de rasarit a Deltei Dunarii, acolo unde pana nu demult era imparatia apelor marii, astazi se afla un loc de o magie fara egal. Dune de nisip strang in brate padurea bizara de la Letea si sate ai caror ultimi locuitori viseaza...

Calatorie in imperiul vantului

Pe urmele pescarilor zburatori

La marginea de rasarit a Deltei Dunarii, acolo unde pana nu demult era imparatia apelor marii, astazi se afla un loc de o magie fara egal. Dune de nisip strang in brate padurea bizara de la Letea si sate ai caror ultimi locuitori viseaza cu ochii deschisi la timpuri apuse. Este un imperiu al vantului si al salbaticiei, al departarii inconjurate de ape

"Domnu", zice mosul, pe care aveam sa aflu ca-l cheama Chiriac si ca locuieste undeva pe la Uzlina, "ce cauti dumneata nu prea mai exista pe-aici, asta a fost demult, s-a dus, gata, nu mai e...", si face un gest cu mana asa, ca si cum si-ar fi impins vorbele in vant, peste ape, dincolo de bordajul vaporului pe care suntem imbarcati. Noi suntem la pupa, "sub vant", cum zice mosul meu, Tulcea a disparut undeva catre miazanoapte, Dunarea fierbe sub marele vapor si bulgari mari de apa alba se rostogolesc inapoi, pentru a se pierde in adancuri. Nu mai e nimeni in afara de noi, pentru ca e frig taios si umed care vine "de la rusi", toata lumea pestrita a "Pasagerului" e inghesuita inauntru, in burta monstruoasa a navei. Noi fumam. Mos Chiriac are mainile ca niste radacini de salcie, o barba de calugar, alba, si ochii verde-taios, fixati in linia orizontului. Frigul nu pare sa-l deranjeze. Ii povestesc mosului despre un film de acum 30 de ani, in care Delta era inghetata bocna si gheturile se uneau cu cerul, in care stuful incremenit statea sa se sparga de ger si in care niste pescari lipoveni zburau pe gheata pe langa lotcile l