- Comentariu - nr. 32 / 17 Februarie, 2004 Oameni cu pretentii, care, in vremuri nu prea indepartate, au ocupat functii importante in stat, odata inlaturati din fotoliile pe care le-au ocupat, nostalgici tare din fire, incercand o readaptare la situatia concreta a zilei, dandu-si seama ca in politica este ca si in sport, adica ai un varf al performantei, dupa care urmeaza, inevitabil, coborasul, se straduiesc, nevoie mare, sa ramana pe mai departe in atentia celor care un timp au sperat ca ei sunt cei chemati sa schimbe lucrurile in Romania. Cum anume au actionat cei din legislatura trecuta, romanii o stiu prea bine si, drept urmare, se feresc ca dracul de tamaie ca degringolada, superficialitatea, lipsa totala de profesionalism, goana dupa interesul personal, lupta acerba pentru functii cat mai mari, si, daca e posibil, cu venituri din "comisioane" cat mai grase etc, sa se mai repete. Rotatia cadrelor din "iepoca" comunista a fost floare la ureche fata de rotatia de prim-ministri din guvernarea atat de mult trambitata a CDR, de-a dreptul o pacoste pentru oamenii de rand, desi fostii ministri, sau acolitii lor se straduiesc, prin toate mijloacele sa ne convinga cat de... "valorosi" au fost ei. Unul dintre cei care cred ca vremurile se mai pot intoarce este si fostul presedinte al tarii, domnul Emil Constantinescu, care, la fiecare aparitie in public, convins de elocinta domniei sale, nu uita sa aminteasca ca a pus bazele demarari negocierilor cu U.E, ceea ce, sa fim sinceri, pana la urma nu este un merit personal, pe cat al romanilor, in totalitate. Ceea ce surprinde la fostul presedinte este incapatanarea cu care se agita pentru a accede, din nou, la putere. O, tempora! Prezent la Targu-Mures, saptamana trecuta, in cadrul unei intalniri cu jurnalistii, dl. Constantinescu a tinut sa reaminteasca unele dintre greutatile pe care le-a intampinat, ca presedinte neuitand