Multi comentatori, la fel ca si marea majoritate a opiniei publice care este la curent cu subiectul, sunt revoltati de pretentiile fostului sef al Securitatii statului, un om care in Orizonturi rosii isi recunoaste o parte (nu stim cat de consistenta proportional) din delictele savarsite in numele functiei detinute si al ordinelor lui Ceausescu. Din alte surse, au mai aparut si alte incriminari grave la adresa unui exponent de frunte al politiei politice. Multe dintre aceste surse provin chiar din anturajul aparatului de represiune asa-zis comunist, fostii tovarasi de drum simtindu-se profund revoltati in legatura cu un om care a tradat cauza pe care ei insisi au servit-o pana la capat. (Chiar si dupa ce acel "capat" a disparut in mod oficial.) O alta categorie de acuze vine din partea cealalta, din partea celor ce au suferit de pe urma tortionarilor si carora li se pare profund nedrept ca un fost sef al celor ce i-au maltratat fizic si moral, distrugandu-le viata lor si a familiilor lor, sa fie reabilitat si reinvestit cu toate onorurile si averile obtinute cine stie cum. Acest ultim aspect este reclamat chiar si de cei ce nu au avut nici un fel de relatii pro sau contra cu Securitatea: o avere estimata la peste doua milioane de dolari nu putea sa provina, in mod logic, dintr-un salariu, nici chiar dintr-un salariu de general locotenent de Securitate.

Concluzia vine pur pe cale speculativa: averea aceea nu putea sa-si aiba originea decat din rapt, din jefuirea materiala a celor ce au fost furati de libertate, de demnitate, de multe ori chiar de viata. Si, in sfarsit, cei revoltati de reabilitarea lui Pacepa invoca si faptul ca un militar - un general! - atunci cand dezerteaza, nu poate fi iertat sub nici un chip de tradarea juramantului depus fata de patrie. Mai mult, Pacepa n-a fugit pentru a-si pierde pur si simplu urma, el a deconspirat o multime de s