La inceputul noului roman al lui Imre Kertész, Liquidation (Lichidarea, Editura Suhrkamp, Germania, 2003), Keseru, redactorul de editura, fascinat de biografia si opera lui B., priveste, de la fereastra locuintei sale, in Budapesta anului 1999, spre acei „Obdachlosen“ (homeless, li se spune in engleza, „fara adapost“ sau „vagabonzi“, le-am spune in romaneste) pe care ii contemplase adesea in ultima vreme. „Relatia fortata care se dezvoltase recent, s-ar putea spune fara stirea si consimtirea sa, cu cei fara adapost avea ceva nelinistitor. El suferea, in fond, ca de o boala. Un insidios sentiment de nesiguranta il copleseste, din nou. Sint stari de incerta identitate. „Intrebarea hamletiana insemna pentru Keseru nu a fi sau a nu fi, ci: sint eu, sau nu sint deloc“. Viata sa este o viata „secunda“, dependenta de viata manuscriselor. Desi autorul il situeaza, din prima fraza, in centrul romanului („Sa numim omul nostru, eroul acestei naratiuni, Keseru“), el indeplineste, mai curind, un rol de intermediere, am spune. Adevaratul personaj central al cartii ramine, de fapt, si aici, traducatorul si scriitorul B., cunoscut din Kaddish. Tocmai intilnirea cu B. il somase, pina la urma, pe Keseru sa-si asume riscurile existentei intr-un stat totalitar si, astfel, sa se defineasca.

Intre manuscrisele de pe masa sa se afla si piesa de teatru Liquidation, ramasa de la B., o comedie in trei acte, a carei actiune se petrece la Budapesta, in 1990. Prima scena a piesei are loc intr-o camera de editura, unde Kurti, sotia sa Sara si dr. Oblath (cunoscut, si acesta, din Kaddish) asteapta sosirea redactorului. Chiar a lui Keseru, de fapt, cel care reciteste, acum, piesa careia ii intermediase premiera post-comunista, in care evolueaza, cum se vede, personaje apropiate de viata sa si a autorului si amicului B. Trecerea din textul piesei Liquidation in cel al romanului intitula