Radu Afrim, indicatii regizorale pre-productie:

Citeva precizari: doresc f. mult sa nu fiu intrebat daca se taie ceva din raspunsuri, scuze ca n-am reprodus intrebarile tale in intregime, doresc f. mult sa fie publicata aceasta poza cu mine (mentionat foto david van enoo), puteti detalia (focus) din foto daca va convine. Daca mai ramine spatiu

(ma-ndoiesc) as prefera sa-ti dau o poza din ocean café la care tin mult, nu doresc sa fie publicata tot poza din mamaliga si alte populisme. Asa... deoarece n’am diacritice vezi, te rog, ca personajul dna Sot e cu S de la sarpe. Merci. R. Cind apare? Acum?

Alte precizari neaparat necesare (dar nu neaparat si pe placul eroului): oraselul copilariei din text se numeste Beclean; regizoarea juna si blonda specializata in dramolete rusesti (recte Anna Karenina) se numeste Alice Barb; povestea a capatat intre timp diacritice si i din i-uri; intrebarile au disparut (fiind inlocuite de teme) pentru ca mi s-a facut (mie, I.P.) rusine de ele. Da, apare acum. (Iulia POPOVICI)

Despre revolta

Sint un revoltat din seria celor soft, asadar unul ineficient pentru societate. Ma razvratesc impotriva anumitor forme (sounds nice: „revoltat de forma“), insa, daca aceste minirevolutii estetice (cum mi le-a botezat maxi Regizoarea Catalina Buzoianu intr’o revista) trebuie sa contina „socialul“, atunci prefer marginalul, minoritatea, singurele lucruri la care ma pricep. A, da, ma revolt impotriva regizorilor care fac spectacole despre categorii sociale „infrecventabile“, desi habar n’au cu ce se maninca astea. O regizoare juna si blonda a regizat despre baietii de cartier, evident a facut cacatu’ praf, ea fiind o buna regizoare de dramolete rusesti de secol al XIX-lea. Altadata, aceeasi gagica a regizat despre viata intr’o cazarma (fortele aeriene americane, cred!). Nici macar eu, care mi’am petrecut