Subsemnatii,

Confruntati fiind cu textul „scrisorii de pocainta“ presupus expediata de senatorul Corneliu Vadim Tudor specialistului electoral Eyal Arad la data de 1 februarie; examinind implicatiile acestui text in contextul societatii romanesti, deci nu numai din perspectiva atitudinilor senatorului fata de evrei sau fata de comunitatea evreiasca din Romania; Apelam la opinia publica din Romania si la factori de decizie din arena politicii internationale, atragind atentia asupra pericolului prezentat de capcanele cinice, intinse de catre renumitul personaj in efortul pe care il depune in scopuri populiste.

Scopul electoral nu poate fi tagaduit – o posibila participare a PRM intr-o guvernare viitoare si debarasarea de inconfortul monitorizarii internationale. Desi invoca motive crestine pentru a explica ce l-a determinat sa ia decizia „convertirii“, e lesne de sesizat ca domnul Corneliu Vadim Tudor nu si-a „negociat“ subita transformare, din capetenie de sleahta antisemita de mahala in admirator al poporului evreu, cu vreun duhovnic care i-ar fi ascultat spovedania producind o imposibila suferinta sufleteasca, ci cu un „scamator electoral“ al carui palmares vorbeste de la sine. Sinceritatea „caintelor“ este mai mult decit indoielnica, atunci cind constati, examinind revista Romania mare, condusa de liderul Partidului Romania Mare, ca in perioada de dupa ziua in care este datata scrisoarea au continuat sa apara in abjecta publicatie articole cu iz antisemit si negationist. S-au adaugat insa si inadmisibile remarci sexiste la adresa doamnei Sandra Simovici, atasata culturala a ambasadei Israelului la Bucuresti.

Remarcam ca in „pocaintele“ domnului C.V. Tudor – care, la scurt timp dupa ce afirmase ca nu va recunoaste niciodata Holocaustul din Romania imbratiseaza acum cu dezinvoltura cifra maximalista a victimelor Holocaustului